Amintiri din copilărie

Azi o colegă a postat pe Facebook o fotografie despre coafori, cât de pretențioși sunt și mi-am adus aminte de o traumă provocată mie în copilărie. Eu nu prea am fost cu coafatul, nu că aș avea ceva împotrivă, pur și simplu mă plictisește. Nu prea îmi pasă, prin urmare nici părului meu nu-i prea pasă cum stă. Whatever. Nu despre asta e vorba în poveste. Deci mergem cu familia în „ospeție” și o rudă îndepărtată cumva o rușinează pe mama, „crește o domnișoară și nu e frezată cum trebuie.” A hotărât ea sa ieie шефство надо мной.

A doua zi a trebuit să merg în centru. Undeva în spatele pieței m-a dus la coafeza ei (na, era bine intenționată, păcat de zis). Eu habar n-aveam ce fel de freză vroiam, îmi era indiferent. Doamna se uită la mine atent și zice „Сейчас сделаем”. Problema era că habar n-aveau ce să facă. S-au gândit ele două cât s-au gândit și BINGO, chiar deasupra oglinzii din fața mea era ea, coafura perfectă pentru mine (după spusele coafezei). „Вот что ей надо. Роковая страсть.”.

Eu habar n-aveam ce-i aia роковая страсть, dar văzând reacția pozitivă a rudei mele am zis că e de bine. Na, ele două doamne cu experiență știu ce e bine. După vreo jumătate de oră de creație a coafurii, m-am trezit cu o freză scurtă, nimic deosebit. Dar nu puteam să spun altceva. Am zis mulțumesc frumos și am mers acasă.

După vreo trei luni dacă nu mai mult, când deja părul crescuse în așa fel încât nu se mai vedea роковая страсть, am zis că e timpul să merg iar la coafor. Dar nu aveam eu chef să merg nu stiu pe unde în centru și am preferat să găsesc ceva prin zonă. Nu-mi aduc aminte ce zi era, dar mai toate erau închise. Găsesc eu una deschisă aprope de școală (nici nu mai sunt sigură dacă mai lucrează) și merg să-mi fac роковая страсть. Coafeza, bineînțeles în rusă, mă întrebă „Как будем стричь?” Eu încerc să-i explic că vreau mai scurt. Ei dar nu era deajuns „Как коротко?” La care eu naiv spun: „Я не знаю. Меня однажды постригли и прическа называлась роковая страсть.”

Să fi văzut fața doamnei. A inmărmurit. După a izbuhnit în așa hohote că a venit doamna din camera de alături să se asigure că totul e în regulă. Îi spune pe scurt despre роковая страсть și încep să râdă amândouă. Când își dau seama că eu totuși sunt clientul care deja de jumate de oră așteaptă să fie frezată, îmi dau un catalog cu diferite tipuri de freze și îmi spun să aleg. Răsfoiesc eu cât răsfoisc și parcă dau de роковая страсть. Îi arăt doamnei, la care ea exclamă „А, под гарсон.” Avea un pic de probleme doamna când pronunța litera „s”.

La cât de stresată eu eram atunci, eu nici nu am înțeles ce a spus. Și iata așa роковая страсть a devenit под горшок. E clar că după rugam să mi se arate catalogul de la bun început și arătam cu degetul ce vroiam fără să mai dau vreo denumire.

Acum tare am eu impresia că prima coafeză propunea роковая страсть la toate doamnele, domnișoarele și copilele, doar nu în zadar stătea fotografia chiar deasupra oglinzii. Poate cineva tot a avut роковая страсть ca și mine și nu știa că de fapt e под горшок. Totul se rezumă la marketing, drept că așa termen nu exista pe atunci la noi.

Morala: deșertăciunea deșertăciunilor și toate sunt deșarte.