:)

Colouring the week ahead with positive thinking 🙂

Advertisements
Posted in In the News | Leave a comment

5. adjectives

love IS…
(you know)
it IS…
(even if it’s hard to believe)
a series of adjectives,
incompatible , somehow, additives,
to spice up an all-enduring dream –
and so it goes,
between ‘yes’ and ‘noes’,
significant qualifiers
colouring insignificant signifiers!
and so it happens
that there ARE:
thoughtful stars
brightening thoughtless skies,
moonful wishes
lightening moonless nights,
meaningful sighs
reddening meaningless words,
painful roads
generating painless falls,
desireful silence
burning desireless thoughts,
shameless instincts
firing shameful herds!
oh, yes!
so many
restless dreams
within one restful arrow
even if it’s for an hour
but
love IS…
oh, no!
so many
soulless eyes
inside the soulful nights
even if it’s just for a while
but
it IS…
a series of incompatible adjectives
known only by the needless compatibility
between the needful you and me!

Posted in The whispering ruins of Rome | Tagged , | Leave a comment

RENEGARE

Reneg! Ce – am fost, ce sînt şi ce voi fi – un renegat, întîmplător ivit pe acest pămînt, fricos, cînd adevăr şoptesc şi… curajos cînd minciună strig.

Reneg! Ce – am spus, ce spun şi ce vor spune! Captiv al renegării Sper să uit Că om n – am fost! Şi să mă – nzbor în zori de zi Acolo unde liber voi fi şi, poate, voi putea trăi cu mine însumi…

Posted in The whispering ruins of Rome | Tagged , | Leave a comment

Suflet în ruine

IMAG3648

Și-n esență ceea ce contează pînă la urmă e … sufletul! Paradoxal, de suflet îți pasă în ultima instanță. Și uite așa, ajungi să îngrijești cu atîta dăruință de fațada aurită a unei carcase inerte, lasînd însuși sufetul în ruine. Niște ruine… care mai pulsează, așa din cînd în cînd, dar totuși sclipirea aceea orbitoare a carcasei atrofiază toate simțurile, creînd iluzia unui confort la care ții cu tot dinadinsul. Te minți, dar îți mai pasă?

Și totuși ruinele mai pulsează. Au un puls al lor. Un puls slab perceptibil, dar care, la drept vorbind, deranjează. Deranjează, fiindcă îți provoacă o stare de neliniște. Așa… un mal de coeur… nimic grav… un fel de idigestie… din alea… trecătoare. Și în loc să îngrijești ruinele, te arunci bezmetic în uitare. Te faci a uita totul ce a contat odată. Uiți de vise, dorințe, speranțe; de tine însuți uiți. Profesezi un singur cult, pe cel al neantului, care nu cere sa-i oferi decît o singură ofrandă: uitarea. Ești vid, dar mai contează?

Și totuși ruinele mai vibrează. Au o muzică a lor. O muzică plină de dor, un heavy metal mut, care exasperant tamburează acolo in adîncurile subconștientului. Te-ai invățat oarecum să nu mai auzi. Ești surd atunci cînd nu-ți convin anumite sunete, anumite cuvinte, anumite voci. Te-ai dresat să reacționezi doar la inerția carcasei aurii, care oricît de strălucitoare n-ar fi, nu te satisfice. Și uite așa ajungi să vrei mai multă sclipire, mai mult aur, mai multă atrofiere. Nu-i de mirare că viața ta a devenit o oscilație între două poluri: ”N-am bani” și ”N-am timp”. Ești șters, crezi că mai gîndești?

Și totuși ruinele mai speră. E o speranță utopică. O fi nebune, așa cum ai fost tu odată, nebun să crezi în frumos, în omenie, în eternitate. Cîtă naivitate! Naivitate chiar aberantă. Nu erai tu atunci, era idiotul care se încăpățîna să creadă că totul are un sfîrșit. N-ai înțeles atunci că totul are un sfîrșit, în momentul în care tu încetezi să crezi. Și parcă mai trăiești acum, și parcă mai speri, și parcă mai vrei. Doar că nu știi ce anume. De frumos nu-ți pasă, frumosul nu te hrănește. De omenie ai uitat, omenia a uitat de tine. La eternitate nu te mai gîndești, de ce ai face-o, cînd tu nu ești decît o clipă?

Paradoxal, totu-i trecător… și doar ruinele rămîn!

IMAG3684

Posted in In the News, The whispering ruins of Rome | Tagged , | Leave a comment

uncountables

Chaos!
apprehension of abiding faith…

Jealousy!
trepidation of potential loss…

Audacity!
definition of gravitational attraction…

Desire!
justification of immaculate guilt…

Passion!
agitation of unconditional surrender…

Courage!
projection of sacred trust…

Safety!
expectation of disarming honesty…

Beauty!
cognition of endless joy…

Magic!
perception of mutual delight…

Freedom!
incarnation of committed togetherness…

Love…
the apprehension
the trepidation
the definition
the justification
the agitation
the projection
the expectation
the cognition
the perception
the incarnation
of
MY being!

Posted in The whispering ruins of Rome | Tagged , | Leave a comment

verbless

sunset!
the tragic moaning of the dying sun
echoed by the whisper of your yearning howl.
the frightened beauty of the blackened skies
lightening the lustre of your hungered eyes.

sunrise!
the savage anger of the wakening light
stormed by the roar of your maddening quiet.
the accepted plainness of the whitened skies
darkening the brightness of your quenched eyes.

in-between?
just chores.

Posted in The whispering ruins of Rome | Tagged , | Leave a comment

2 phrasal verbs

falling in, falling out
fearful
hopeful
doubtful
thoughtful

falling in, falling out
fearless
hopeless
doubtless
thoughtless

no income, no outcome
just
thoughts
doubts
fears
and
broken vows

Posted in The whispering ruins of Rome | Tagged , | Leave a comment